F M Dostoievski
Dostoievski.jpg

Fiodor Mihailovici Dostoievski (Фёдор Миха́йлович Достое́вский) 11 noiembrie, (30 octombrie, stil vechi), 1821, – 9 februarie, (28 ianuarie, O.S.), 1881, St. Petersburg, Rusia) a fost unul din cei mai importanţi scriitori ruşi, ale cărui opere au avut un efect profund şi de durată asupra ficţiunii din secolul al XX-lea. Adesea prezentând personaje aflate în stări de conştiinţă extreme sau fracturate, operele sale demonstrează un talent extraordinar pentru pătrunderea psihologiei umane şi analiza politicii sociale şi spirituale a societăţii din Rusia epocii sale. Multe dintre operele sale au fost profetice şi el a fost un precursor al unor idei moderne. Se spune despre el că este părintele existenţialismului, în special în Note din subterană, volum descris de Walter Kaufmann drept „cea mai bună uvertură pentru existenţialism scrisă vreodată”.

Este unul dintre cei mai importanţi autori din literatura universală, a cărui operă este o strălucită replică literară şi filosofică la criza socială şi spirituală a vremii sale, zugrăvind ciocniri polifonice între personaje originale şi paradoxale, aflate într-o permanentă şi pasionantă căutare a armoniei sociale şi umane, marcate de un profund psihologism şi tragism.

Cărţile sale sunt traduse şi comentate în întreaga lume, după ele s-au realizat numeroase spectacole de teatru şi filme celebre.
Opere majore

Oameni sărmani (1846)
Nopţi albe (1848)
un poem din Petersburg (1846)
Netoşka Nezvanova (1849)
Satul Stepancikovo şi locuitorii săi (1859)
Umiliţi şi obidiţi (1861)
Amintiri din casa morţilor (1862)
O întâmplare neplăcută (1862)
Însemnari din subterană (1864)
Crimă şi pedeapsă (1866)
Jucătorul (1867)
Idiotul (1868)
Demonii (1872)
Adolescentul (1875)
Fraţii Karamazov (1880)


150px-Dostoevski_grave_at_Alexander_Nevsky_Monastry.jpg

Feodor a fost cel de-al doilea copil dintre cei şapte ai lui Mihail si Mariei Dostoievski. Imediat după ce mama sa a murit de tuberculoză în 1837, el şi fratele său Mihail au fost trimişi la Academia Tehnică Militară din Sankt Petersburg. Tatăl lor, un chirurg militar în retragere, care a lucrat la Spitalul pentru săraci Mariinsky (Sfânta Maria) din Moscova, a murit în 1839. Deşi nu este sigur, se pare că ar fi fost ucis de un servitor care i-a turnat vodcă pe gât până la sufocarea sa. Indiferent de ce s-a întâmplat cu adevărat, Sigmund Freud s-a ocupat de acest episod în articolul său Dostoievski şi paricidul (1928).

Dostoievski a fost arestat şi închis în 1849 pentru activităţi antistatale împotriva ţaruluiI. Pe 16 noiembrie din aceluiaşi an, a fost condamnat la moarte pentru legăturile cu un grup de intelectuali liberali, din Cercul Petraşevski.

În plan biografic, momentul crucial al vieţii lui Dostoievski l-a reprezentat anul 1849, când a fost arestat şi condamnat la moarte pentru participarea la întrunirile unui cerc de tineri fourierişti (condus de Mihail Petraşevski), în cadrul cărora se purtau discuţii subversive. Împreună cu ceilalti deţinuţi, a fost transportat în piaţa unde aveau loc execuţiile şi trecut prin toată procedura de anunţare a condamnării la moarte prin împuşcare. După patru ani în katorga, urmaţi de alţi cinci de serviciu militar obligatoriu, revine la Petersburg şi îşi reia activitatea literară. Până în momentul arestului fusese plasat de critică în umbra lui Gogol.

Incidenta crizelor de epilepsie, la care era predispus, a crescut in aceasta perioada. La eliberarea din inchisoare în 1854, i s-a oferit şansa să devină soldat pentru restul pedepsei, în Regimentul siberian. Dostoievski şi-a petrecut cinci ani din viata aici, întâi a fost caporal, apoi a devenit locotenent la al şaptelea batalion din acest regiment, staţionat lângă fortul Semipalatinsk din Kazahstan.

A fost o experienţă care i-a schimbat şi părerile ideologice, astfel Dostoevski a abandonat ideile liberale şi a devenit conservator şi extrem de religios. S-a împrietenit cu un alt conservator, Constantin Pobedonosţev. A avut o legătură şi mai apoi s-a căsătorit cu Maria Dmitrievna Isaeva, văduva unui cunoscut din Siberia.

În 1860, s-a întors la St. Petersburg, unde a scos o serie de gazete literare alaturi de fratele sau mai mare, Mihail, dar fără mare succes. In 1864 sotia sa moare, eveniment care il lasa puternic afectat, iar la scurt timp isi pierde si fratele, care îi era foarte drag. Cum financiar, Dostoievski nu avea nici o economie si cu toate straduintele nu se intrevedea vreo sursa de venit scriitorul cade intr-o depresie accentuata si incepe sa joace jocuri de noroc de pe urma carora acumuleaza datorii uriase.

A suferit de patima jocului şi de pe urma efectelor acesteia. Se pare ca romanul Crimă şi pedeapsă cel mai cunoscut roman al scriitorului, a fost grabinc finalizat pentru a-l da spre publicare, fapt ce i-ar fi adus un avans in bani de la editura. Dostoievski a scris în acelaşi timp şi nuvela Jucătorul pentru a-i satisface pretenţiile editorului sau Stellovski care, potrivit contractului, dacă nu primea o operă nouă ar fi intrat în posesia drepturilor de autor a tuturor operelor dostoievskiene.

Pentru a se sustrage obligatiilor fata de creditori şi cautand noi cazinouri, Dostoievski călătoreşte în Occident. Aici încearca să reia legătura cu Apollinaria (Polina) Suslova o studenta cu care avusese o relatie cu câţiva ani în urmă, insa aceasta declina cererea în căsătorie. Astfel Dostoievski se casatoreste 1867 cu Anna Snitkina, o femeie de doar 20 de ani, de profesie stenografa. În această periodă scrie cele mai importante opere ale sale. Din 1873 până în 1881 şi-a răzbunat insuccesele din domeniul jurnalistic şi a editat un lunar cu povestiri, schiţe şi articole despre evenimente curente, Jurnalul scriitorului. Ziarul a avut un succes fenomenal.

În 1877 Dostoievski tine un discurs de evocare la înmormântarea prietenului său, poetul Nekrasov, provocand mari controverse. Trei ani mai tarziu cu puţin timp înaintea morţii sale tine o faimoasă cuvântare despre Puşkin la dezvelirea monumentului acestuia din urmă din Moscova.

În ultimii ani de viaţă, Feodor Dostoievski a trăit în staţiunea Staraia Russa, care era mai aproape de Sankt Petersburg. Moare pe 28 ianuarie (stil vechi) 1881 şi este îngropat in cimitirul Tihvin lângă Mânăstirea Alexandr Nevski, Sankt Petersburg.

Dacă nu este specificat altfel, conţinutul acestei pagini este licenţiat sub Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 License