Ovidia Babu-Buznea
039448-m.jpg

Ovidia Babu (30 septembrie 1932, Silistra – octombrie 2009, Bucureşti). Poetă şi istoric literar. Fiica Angelei şi a lui Nicolae Babu (scriitor în dialect aromân).
Absolventă, în [[[1955]], a Facultăţii de Limba şi Literatura Română din cadrul Universităţii Bucureşti, a fost repartizată la catedra de Istoria literaturii române moderne, unde a funcţionat până în 1978, când s-a pensionat medical. În acelaşi an a obţinut titlul de doctor în Filologie, cu teza Dacii în conştiinţa romanticilor noştri.
Debutează cu versuri în revista „Luceafărul” în 1967, iar în 1971 debutează editorial cu volumul Poeme.

Opera
• Poeme, ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1971;
• Dacii în conştiinţa romanticilor noştri, ed. Minerva, colecţia Universitas, Bucureşti, 1979;
• Fără chip, ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1980;
• Îmblânzirea miracolului, ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1983;
• Stup împietrit (Poeme captive, 1985-1989 şi Aproape postume, 1995-1996), ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1999;
• Ajunul tăcerii, ed. Universal Dalsi, Bucureşti, 2001;
• Poeme urgente, ed. Universal Dalsi, Bucureşti, 2005;
• Un fel de patimi, ed. Universal Dalsi, Bucureşti, 2007;
• Alchimiile lacrimii, Editura Nouă, Bucureşti, 2008.

Dacă nu este specificat altfel, conţinutul acestei pagini este licenţiat sub Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 License