Interviu cu Kathryn Wagner: “Cărțile sunt o extraordinară eliberare de cotidian”
hyperliteratura-kathryn-wagner2.jpg

Parisul dezvelit de aparențe, fastuoasa perioadă belle époque readusă la viață. Acestea sunt doar două din meritele literare ale romanului Dansatoarea lui Degas de Kathryn Wagner (Editura Humanitas). Confesiunile unei tinere balerine te poartă cu ușurință într-o lume și un timp în care arta conta cu adevărat, iar oamenii făceau sacrificii importante de dragul ei.

Forțată de mamă să-și întrețină familia săracă, Alexandrie își folosește talentul pentru dans ca să intre la Opera din Paris și să-și construiască o nouă viață, departe de culesul ardeilor iuți. Încrederea în baletul Operei îi este zdruncinată când descoperă dedesubturile relațiilor dintre balerine și publicul adorator, adică abonații cu bani care le întrețin. În timp ce muncește din greu ca să-și câștige statutul de prim-balerină și încearcă să-l descifreze pe faimosul pictor Edgar Degas, cel care îi face numeroase portrete, Alexandrie trăiește pur și simplu la vie parisienne…
Wagner recreează ficțional spiritul frenetic al impresionismului, definit de discuțiile și confruntările de idei dintre Monet, Pissaro și Degas, de la cafeneaua Guerbois. Poveste despre ambiție, integritate, sensurile artei și dragoste, Dansatoarea lui Degas m-a captivat de la început până la sfârșit prin scriitura proaspătă, caracterul incoruptibil al lui Alexandrie și prin figura capriciosului Degas. Zic s-o cunoaștem mai bine pe autoarea acestui roman:

hyperliteratura-dansatoarea-lui-degas.png

> Romanul Dansatoarea lui Degas poate fi privit ca un omagiu pentru două din cele mai frumoase arte: baletul și pictura. Care a fost inspirația pentru a le aduce împreună?

Ce mi-a plăcut cel mai mult scriind Dansatoarea lui Degas a fost să aduc la viață picturile lui Degas. Documentarea despre tinerele balerine, despre abonați [n.n. abonnés - un privilegiu al bărbaților înstăriți care se abonau să ia parte la repetițiile de balet, flirtau cu balerinele și le acompaniau în vestiar] și despre Degas a fost fascinantă și nu întotdeauna frumoasă. Dincolo de suprafață, întâlneai o juxtapunere între motivele pentru care balerinele alegeau baletul și izolarea lui Degas. Așa am găsit inspirația pentru personajul meu principal Alexandrie.

hyperliteratura-ballet-rehearsal-on-stage.png

Cred că Alexandrie e puternică pentru că a avut un scop precis: să fie independentă și să nu se bazeze pe altcineva pentru traiul de zi cu zi. Cele mai bune modele de urmat sunt femeile care își conturează singure viața și au încrederea de a-și urma visurile. Asta ar putea însemna să-și lase jobul foarte bine plătit pe care îl urăsc pentru ceva ce iubesc, și în final să aibă o viață fericită. Îmi place o poveste bună de tipul de la zdrențe la bogății, dar visurile sunt despre fericire și cred că mulți dintre noi uită asta în drumul spre succes.

Mă consider o feministă pentru că simt cu adevărat că o femeie n-ar trebui să se compromită sau să se bazeze pe o altă persoană când crede că n-are alte opțiuni. Aceasta e o temă recurentă în Dansatoarea lui Degas, când Alexandrie observă situația familiei sale și-apoi întrevede prețul pe care ar trebui să-l plătească, din punct de vedere moral, dacă ar intra în lumea abonaților.

hyperliteratura-blue-dancers-degas.jpg

Empatizez cu ea pentru că e un pic visătoare, dar muncește foarte mult ca să-și îndelinească visurile. Încerc să-mi trăiesc viața la fel. De fapt, a scrie un roman a fost unul dintre cele mai mari visuri ale mele! Am deschis recent o firmă de consultanță împreună cu un coleg de-al meu. A fost înfricoșător să las siguranța unui salariu regulat, dar în cele din urmă a devenit o recompensă să dețin controlul carierei mele. Cred cu tărie că nu trebuie să te trezești dimineața și să detești ziua ce începe. Atunci este momentul să faci o schimbare pentru că viața este prea scurtă.

Am fost uimită de dăruirea sa pentru artă. Am fost surprinsă să aflu că a avut probleme cu vederea și că a orbit la finalul vieții. Chiar m-a emoționat faptul că a trăit pentru arta sa până într-atât, încât la sfârșitul vieții n-a mai apucat să privească tot ce a realizat. E chiar sfâșietor.

Cred că puțin din amândouă. Nu-mi place să stau în spatele unui birou toată ziua și să trag din greu pe mai multe proiecte creative. Cu toate acestea, sunt destul de organizată și concentrată când vine vorba de a-mi termina proiectele. Mi se pun noduri în stomac la gândul de a rata un deadline!

Am început să scriu în timpul facultății și asta m-a îndreptat spre o licență în jurnalism. Am scris pentru numeroase ziare și-am descoperit că scrisul de propuneri de marketing e o muncă stabilă. Dansatoarea lui Degas a fost o trudă de dragoste care a durat aproape 3 ani de la început până la publicare. A devenit un proiect special pe care îl făceam în plus, și m-am îndrăgostit pe parcurs de poveste și de personajele ei.

Cel mai important lucru e să iubești ceea ce scrii atât de mult, încât să nu conteze dacă e publicat sau nu. A scrie ficțiune trebuie să fie distractiv și o eliberare emoțională la care dorești să lucrezi în fiecare zi. Odată ce cartea ta prinde contur, dă-o unor prieteni sau grupuri de lectură s-o citească și ascultă-le feedback-ul. După ce simți că e într-o formă îndeajuns de bună pentru a găsi un agent literar să te reprezinte, pregătește-te pentru cei doi R – scrisori de respingere și revizuiri. Mulți agenți vor găsi motive pentru care nu vor să-ți reprezinte cartea. Asta poate fi foarte util în revizuirea manuscrisului pentru ca alți potențiali agenți să nu aibă aceeași reacție. De exemplu, am primit mult feedback că Alexandrie părea puțin răsfățată și antipatică. Am lucrat la revizuirea caracterului ei și-am găsit un agent care a empatizat cu povestea ei.

Literatura îți ascute mintea pentru că îți imaginezi scena în timp ce-o citești. Este distracție activă, față de pasivitatea din fața televizorului. Aș convinge pe cineva să citească oferindu-i ceva ce îl/o interesează. Nu contează cât de “grea” este cartea, atât timp cât cititorul o găsește distractivă. Cărțile sunt o extraordinară eliberare de cotidian. Orice proaspăt părinte ar trebui să-i citească de mic copilului astfel încât să crească într-un mediu bogat în povești care-i influențează pozitiv dezvoltarea creierului.

Am devenit interesată de ficțiunea istorică după ce-am citit-o pe Philippa Gregory. Îmi plac poveștile ei bazate pe scandaluri de la curtea regală. Recent am citit Night Film de Marisha Pessl și mi-a plăcut atât de mult că am început să citesc imediat și prima ei carte [Special Topics in Calamity Physics]. David Sedaris mă face să râd în hohote, iar Ann Rule scrie cel mai bine genul crime.

Mă documentez pe viața lui Edvard Munch și încerc să-mi dau seama dacă vreau să scriu alt roman istoric sau un roman cu acțiunea în prezent bazat pe viața sa. Munch este artistul norvegian faimos pentru tabloul Țipătul, și nu mă pot sătura de personajele nebune de care s-a înconjurat.

(traducerea/adaptarea Cristina Stan)

*
Mai jos puteți citi versiunea originală, în engleză, a interviului.

Paris unveiled of its illusions, the glamourous period of belle époque brought back to life. These are just two of the literary merits of Dancing for Degas, a novel by Kathryn Wagner. A young ballerina’s confessions smoothly carry us into a space and time in which art really mattered and people made important sacrifices for its sake.

Forced by her mother to financially support her poor family, Alexandrie uses her dancing talent to get into the Opera in Paris and to build a new life, one that does not imply picking hotpeppers. Her trust in the Opera’s ballet is shaken when she discovers the ins and outs of the relationship between ballerinas and the loving audience, les abonnes who support them. While working hard to earn the ballet-star role and trying to understand the famous painter Edgar Degas, who paints her numerous times, Alexandrie is just savouring la vie parisienne…

Dancing for Degas can be regarded as an homage to two of the most beautiful arts: ballet and painting. What was the inspiration for putting them together?

I think Alexandrie is a very strong character, that tries to stay true to herself in spite of everything, fights for her dreams and despises compromises. How can literature, young women and society adopt role models like that? What are your thoughts on feminism?

I consider myself a feminist because I feel strongly that a woman should never compromise herself or have to rely on another person because she feels like she doesn’t have any other options. This is an ongoing theme in Dancing for Degas as Alexandrie observes her own family’s situation and then glimpses into the ethical cost of entering the world of the abonnes.

I relate to Alexandrie because she is a bit of a dreamer but she works really hard to achieve her dreams. I try to live my life that way as well. In fact, writing a novel was one of my ultimate dreams! I recently opened a consulting firm with a colleague of mine. It was extremely scary to leave the security of a regular paycheck, but ultimately rewarding to be in control of my own career. I feel strongly that you should never wake up in the morning and dread the day ahead. That’s when it’s time to make a change because life is too short.

I was amazed at his dedication to his art. I was surprised to find out that he had struggled with his sight and went blind at the end of his life. It really struck a chord with me because he lived for his art to such an extreme that at the end of his life he couldn’t even see all that he had accomplished. It’s heartbreaking, really.

I think a little bit of both. I don’t like to sit behind a desk all day and thrive on multiple, creative projects. However, I’m pretty focused and organized when it comes to completing my projects. My stomach gets all knotted up at the thought of missing a deadline!

I started writing in college and that led to a degree in journalism. I’ve written for several newspapers and have found steady work in proposal writing. Dancing for Degas was a labor of love that took about three years from start to publication. It became a special project that I did on the side and I fell more and more in love with the story and its characters.

The most important thing is to love what you are writing so much that it doesn’t matter if it gets published. Writing fiction should be fun and an emotional release you look forward to working on every day. Once your book takes shape, give it to friends or reading groups and listen to their feedback. Once you feel it’s in good enough shape to find a literary agent to represent you, get ready for the two R’s – rejection letters and revisions. A lot of agents will include reasons why they do not want to represent your book. This can be very helpful in revising the manuscript so other potential agents don’t have the same reaction. For example, I got a lot of feedback that Alexandrie came off as a little spoiled and unlikeable. I worked to revise her character and found an agent who connected with her story.

Literature sharpens your mind because you imagine the scene as you read it. It’s active entertainment, rather than zoning out in front of the television. I would persuade someone to read by reading something that interests him or her. It doesn’t matter how “smart” the book is – as long as the reader finds it entertaining. Books are a great escape from the everyday. Every new parent should read to their child from the start so they grow up in a print-rich environment that positively affects brain development.

I got into historical fiction after reading Philippa Gregory. I love her stories based on the scandal of the courts! I recently read Night Film by Marisha Pessl and loved it so much that I immediately started reading her first book. David Sedaris makes me laugh out loud and Ann Rule writes the best true crime.

I’m researching the life of Edvard Munch and trying to figure out if I want to write another historical novel or a present day novel based on his life. Munch is the Norwegian artist most famous for The Scream, and I cannot get enough of the crazy characters he surrounded himself with.

Dacă nu este specificat altfel, conţinutul acestei pagini este licenţiat sub Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 License