Ca şi cum

de Ion Brad


Poet al satului,
Toţi îţi vestesc zădărnicia…
Ca şi cum turmele ar trece munţii
Fără păstor, călăuzite de lupi…
Ca şi cum ovăzul pe câmpuri
S-ar semăna, s-ar secera singur
Oferindu-se cailor călăriţi de himere…
Ca şi cum pe coarnele zimbrilor
Toţi ar şti să citească
Poveştile scrise în urmă cu-o mie de ani…
Ca şi cum singuri ar putea să numere
Frunza pădurilor, penele cucilor,
Traiectoriile înscrise în spaţii
De stelele căzătoare…
Ca şi cum nici un cântec n-ar cere cuvinte,
Nici un copil lapte susurând în şiştare,
Nici un trup de fecioară cămaşă de in,
Nici un mort iertarea din urmă…
Ca şi cum din pridvorul de lemn
Toţi ar privi peste ţară, lărgindu-i hotarele
Cu puterile visului…
Ca şi cum nu inima ta
Ar sângera pentru toate
Adunând din neant lumina facerii…
Ca şi cum, ca şi cum…
1995

Dacă nu este specificat altfel, conţinutul acestei pagini este licenţiat sub Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 License