Călăuza rătăcită

de Gellu Naum


Faptele trăite obligau la o nouă lectură în cuvinte
erau atâtea lucruri atâtea nume stranii
umblam pe câmp eram obosit şi din greşeală m-am culcat pe iarbă
departe se spărgeau copaci se clătinau acoperişuri
în surzenia lucrurilor un om îmi făcea semne
"sunt călăuza ta" striga "vino şi te culcă în câinele meu"
eu mă culcam şi mă trezeam în lumina rece a lunii departe
trecea un vapor
era ceasul care îndeamnă la rătăcire
sprâncenele îmi acopereau încă ochii roua îi umezise
ceva mai jos omul acela continua să-mi strige "chiop chiop chiop sunt călăuza ta"
cu o simplă fluturare a degetelor ar fi vrut să mă ducă la o domnişoară
făcea gesturi porno ca să mă convingă
era călăuza mea rătăcită într-un loc foarte îngust într-o casă
dincolo se aflau alţii rătăciţi pe câmpie
ca un ciclop vedeam peste hotarele lor mă puteam uita
creşteau acolo doi copaci cerul deasupra
însemna linişte până departe
ceilalţi se aflau pe un câmp mă uitam nu vorbeam
fiecare susţinea că ar fi rătăcit pe un câmp
biata mea călăuză condamnată la o aspră tăcere
îi conducea prin pădure
(urlau de frică le dădea făină)
din toate părţile curgeau izvoare
pădure era în fiecare dormeau pe făină curgea pădure din ei
cineva spunea "dacă am ieşi de aici am vedea ce mulţi sunt
mişună peste tot ca furnicile"
le strigam "aşezaţi-vă liniştiţi pe mal aşezaţi-vă ca furnicile"
eram călăuza lor rătăcită
o femeie se urcase într-un copac
vroia să mişune acolo ca furnicile şi ascultând adâncurile sale
cerul arăta linişte până departe
umblam pe câmp eram obosit şi s-a nimerit să mă culc din greşeală sub iarbă
stăteam acolo cu un orizont peste ochi
ceilalţi se culcaseră în câini
stăteau în adâncul lor şi ascultau cum vuia pământul

Dacă nu este specificat altfel, conţinutul acestei pagini este licenţiat sub Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 License