Şosele, şosele

de Peter Huchel


Amurg strangulat
Al unei vremi ce se surpă!
Şosele, şosele.
Răspântii ale refugiului.
Ogaş de căruţe peste ogorul
Care cu ochii
Cailor omorâţi
A văzut cerul în flăcări.

Nopţi cu plămâni plini de fum,
Cu aspre răsuflări de fugari,
Când împuşcături
Sfârtecau amurgul.
Prin faţa porţii dărâmate
Au trecut fără zgomot cenuşă şi vânt,
Un foc,
Care mesteca ursuz întunericul.

Morţi,
Azvârliţi peste şine,
Cu strigătul înfundat
Ca o piatră în cerul gurii.
O neagră,
Zumzăitoare pânză de muşte
Le închidea rănile -
În timp ce în soarele limpede
Bubuitul morţii trecea mai departe.

Dacă nu este specificat altfel, conţinutul acestei pagini este licenţiat sub Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 License