Sfaturi pentru scris de la Vladimir Nabokov
nabokov.jpg

Autor al romanelor Lolita, Ada sau ardoarea și Pnin, pasionat entomolog și poliglot, Vladimir Nabokov este unul din acei scriitori care cunosc bine meșteșugul scrisului și cu ce se mănâncă literatura. Scriitorul de origine rusă a fost, de altfel, lector de literatură comparată la Colegiul Wellesley din Statele Unite. Ulterior, Nabokov a predat literatură rusă și europeană la Universitatea Cornell.

În cartea sa Strong Opinions, un volum de interviuri, articole și editoriale, Nabokov mărturisește că el nu crede în cuvinte, ci în imagini (ceea ce îmi aduce aminte de crezul lui Pamuk, cel care concepe fiecare frază ca pe un tablou). “Nu cred că oamenii gândesc prin limbă…”, afirma cu îndrăzneală scriitorul. Așadar, poate că ar fi util măcar temporar să uiți puțin de firul narativ și de personaje și să compui o imagine, nu contează de care. Mai țineți minte imaginile artistice pe care le analizam în școală la limba română? Încearcă să scrii despre căderea petalelor unei flori, ori despre zgomotul filtrului de cafea. Observă și recreează.

Vizuale, auditive ori olfactive, imaginile îți îmbogățesc scriitura, o rafinează. Fără ele, te apropii de un scenariu de film. Până și Hemingway, cu al său limbaj frust, recurgea la imagini concise. Toate aceste detalii din imagini trebuie tratate atent, cu dragoste, după cum spune Nabokov: “Mângâie detaliul, divinul detaliu.”

O altă observație interesantă a lui Nabokov se leagă tot de puterea imaginilor: “Deși în cazul lui Marcel Proust, ideea pentru roman poate răsări tocmai din senzația dată de topirea unui biscuit pe limbă, ar fi nepotrivit să afirmăm că toate romanele trebuie să se bazeze pe o glorificată experiență fizică.” Asta ar putea să sune încurajator pentru cei care cred că nu au trăit îndeajuns de multe ca să purceadă la scris.

Scriitorul e de părere că inspirația s-ar putea constitui din “seria de numeroase șocuri inconștiente sau dintr-o combinație de idei abstracte lipsite de un context al experienței fizice.” Autorul “Lolitei” credea că într-un fel sau altul, “procesul poate fi redus la cea mai firească formă de fior creativ – o bruscă imagine vie, construită deodată din bucăți neasemănătoare care sunt aduse împreună concomitent într-o explozie stelară a minții.”

Nabokov vorbea de asemenea despre trei persective din care poate fi privit un autor: povestitorul, învățătorul și cel care încântă. Un autor valoros le combină pe toate trei, dar este ipostaza celui ce vrăjește care predomină și îl transformă într-un scriitor mare. Cele trei fațete – magie, poveste, lecție – tind să se amestece într-o unică impresie unitară de radianță, conform lui Nabokov, care afirma că farmecul artei se trage din simpla “măduvă” a gândului. El a explicat în mod poetic procesul de creație: “Apoi cu o plăcere care e atât senzuală, cât și intelectuală, vom urmări cum artistul își construiește castelul de cărți de joc și cum se va transforma în castel de oțel și sticlă.”

Alte sfaturi de ținut minte:

● “Treaba scriitorului e să suie personajul într-un copac, și odată ajuns acolo, să arunce cu pietre în el.”

● “Literatura e invenție. Ficțiunea e ficțiune. A numi o poveste ca adevărată înseamnă a insulta atât adevărul cât și arta.”

● “Un scriitor ar trebui să aibă precizia unui poet și imaginația unui savant.”

● “Pentru mine, o operă de ficțiune există doar dacă îmi oferă ceea ce numesc simplu fericire estetică, adică impresia de a fi cumva, undeva, conectat cu alte stări de existență (curiozitatea, tandrețea, gentilețea, extazul) în care arta este norma.”

● “Plăcerile scrisului corespund exact plăcerilor oferite de lectură.”

● “Din punctul meu de vedere”, spune Vladimir Nabokov în cursurile sale despre literatură, “orice operă de artă extraordinară e o fantezie atât timp cât reflectă lumea unică a unui individ unic.”


Sursa : Hyperliteratura

Dacă nu este specificat altfel, conţinutul acestei pagini este licenţiat sub Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 License